Ploua ... Ninge ...

Se pare ca inclinatia mea spre scriere se declanseaza concomitent cu inrautatirea vremii. M-am trezit dimineata sa prind un loc sa joc la loteria econometrica [:))]. Cand am iesit din casa, ploua. In cateva minute incepuse si ninsoarea. Brr ...
Aseara am avut un preludiu sufletesc la ceea ce avea sa fie azi ... Totusi sper ca prezumtiile mele sa dea gres, macar o data.

Fetele inca dorm, iar eu ascult picaturile cum se lovesc de pervaz. Am laptopul pe brate si stau comod intr-un colt al casei cu o ciocolata calda in mana, iar in minte imi vin amintiri asociate cu vremea de afara.


Privesc pe geam cum fulgii cad cu repeziciune, dezulez inapoi in timp si ma opresc in Cafenea, intr-o dupa-amiaza obisnuita de toamna, unde cana de ciocolata calda se transforma intr-un caffee latte, decorul devine baroc, tigara ramane aprinsa in mana mea si o buna prietena imi povesteste ceva. Se opreste. Privim amandoua prin geam, afara. Ninge abundent. E o senzatie foarte placuta. Inauntru e cald si ne copleseste o senzatie de melancolie. Stim deja ca, in curand, nu o sa mai avem parte la fel de des de astfel de momente si deja ne e dor ... Ne contopim in totalitate in prezent si inregistram senzatiile, le conservam bine si le punem cu grija, la loc de cinste, pe raftul cu amintiri frumoase.

Astazi, dupa cativa ani, dau re-play si am sentimentul ca ascult melodia mea preferata ... Imi e atat de dor de acele zile cand copiam in graba o tema sau stateam la cafea de la 08.00 la 14.00 si jucam carti in spate la primarie in mirosul de cartofi prajiti cu sos Conceta ... Atunci nu conta daca afara era ploaie sau ninsoare, acum ma intristeaza ... Mereu am spus cat de mult tin la prietenii mei si cat de mult imi lipsesc si imi e dor de ei mai mult ca de obicei si maine poate putin mai mult decat azi. Insa, indiferent de distanta care e intre noi sau de frecventa cu care o sa mai savuram o cafea impreuna, stiu ca peste 50 de ani tot ma voi intalni cu babele mele sa ne amintim de tinerete la un joc de whist ...


Poc, poc, poc ... Picaturile ma trezesc din visare. S-a racit si ciocolata mea si tigara se arde singura in scrumiera ... Am sa consider prima ninsoare premisa unei reintalniri calde cu ecou de colinde pe fundal. Mi-e dor de voi. Va iubesc mult !


Adina