Cu picioarele ridicate pe perete si cu capul in jos ... De data asta, lumea e cu susul intors... Isi aminteste de ultimele capitole nescrise si vine acum, tarziu ce-i drept, sa traga cateva concluzii ...
Se muta langa calorifer, singurul loc unde e cald, si un post de muzica ii spune "Nu te mai caut !" ... Fara sa vrea, tresare.
Refresh ! Refresh ! Refresh ! Cauta o sursa de inspiratie ... Hmm ... Sau mai bine zis un capat de poveste, pentru ca e clar, din moment ce nu a mai fost pe aici, s-au intamplat multe ... Aratatorul ii bate un ritm agitat pe carcasa, ea cauta o tigara, dar din pachet cade doar tutun. Isi face curaj si se duce sa-si cumpere.
Cu cateva ore inainte, isi citise iar posturile ... Unele au facut-o sa rada, altele i-au starnit amintiri placute, iar unele, senzatii ciudate, care inca o sacaie ...
Intoarsa inapoi in casa, face o analiza a ultimei perioade. Se duce direct in bucatarie, in fata usii frigiderului si citeste toate biletelele ... Le da la o parte ce cele mai vechi de o luna iar pe celelalte si le insira in fata ochilor, aranjandu-le cronologic ... Zambeste strengareste. Sunt cateva care intr-adevar lipsesc, dar i-a fost de ajuns lectura cheie de pe post-it-uri ca sa deschida audio player-ul care urma sa redea "Wish you were here..."
Asa ca se aseaza din nou in fara notebook-ului, unde degetele sa iau la intrecere printre butoane :)
..........................................................................................................................
Sare peste tot cuprinsul, pentru ca i-ar fi prea greu sa relateze atatea senzatii sau sau sa descrie toate acele miscari care se completeaza. Paradoxal de complicat si de data asta, cu un zambet surd pe buze, isi mai aduce aminte doar cum palma ei se potrivea intr-a lui, singurul amanunt ce a contat pentru ea.
Cand mai inchide ochii, uneori tresare, de parca ar trai pe viu acele momente, cand tresarea la el in brate.
Acum el e putin mai departe, iar ea putin mai dezamagita.
Si se tot intreaba ... "Acum ce fac ?". El nu-i raspunde, nu cred ca vrea si poate nici nu stie, asa ca-si pune coatele grele pe masa si-si afunda capul in palme, cu un botic de pisicuta trista ...
"Ce ai ?"
"Nimic ? "
"Cum nimic ? Te simt !"
Da ... Ar putea sa-i spuna. Chiar e singura persoana careia ar putea, dar i-a dat de inteles de atatea ori. N-ar trebui sa mai intrebe, ar trebui pur si simplu sa vina sa o ia in brate. Sincer ... Cred ca-l asteapta. Si sincer ...
Se mai uita o data la teancul de biletele. Ii apare o licaire in ochi ... O fi o lacrima, o fi de la o senzatie de fericire ?
Intinde mana spre carnetelul cu post-it-uri, un pix si scrie:
"Mi-e dor de tine..."
Se duce in bucatarie si il lipeste pe usa frigiderului, langa poza cu ei doi.
Se uita la telefon ... E trecut de 11...
I-a promis ca va fi acolo. Se va tine de cuvant !
"Avem timp!"
"N-avem ..."
