Oameni ... Oameni ???

Sunt oameni in jurul meu ... multi oameni ...

Atat de diferiti ...

Mi-am facut loc printre foi si notite, decorul meu de zi cu zi, ca sa ma gandesc la oamenii din jurul meu ...

Stau nedumerita cu barba-n mana si privesc in jurul meu cu o privire trista. Sunt simprome ale dezamagirii. Caut sa ma agat de ceva, asa ca iau cana de cafea in mana. Macar stiu ca gustul acela amar e real, fata de unele tipologii ce ma inconjoara.

Cand analizez relatiile mele cu cei din jur, iau o expresie grava. Intotdeauna le-am acordat importanta, dar cred ca una prea mare. Nu putine au fost datile cand am ramas dezamagita si n-am stiut in acele momente cum sa explic celor care ma intrebau ce s-a intamplat, ca pur si simplu sunt afectata de faptul ca tu, tu sau tu, m-ati dezamagit. As fi eu mai sensibila, ar spune unii, poate ... Altii ca dau prea multa importanta. Dar asa sunt eu, si nu-mi pare rau ca ma las condusa de astfel de trairi sincere.

Astfel, in relatia dintre importanta legaturilor mele sociale si dezamagirea, se creeaza doua rapoarte; unul inves proportional, adica exact de la cine nu te astepti, acela iti face mai mult rau, si al doilea, direct proportional, cu cat iti e mai drag (sau, ma rog, iti era) "prietenul" cu atat te darama mai tare. Aspecte logice, de altfel, dar demne de mentionat.

Cand am ales sa concep acest blog, n-a fost de dragul de a scrie. Premisa aceasta era pe locul 2. Motivatia principala a fost, si este in continuare, sa ma expun pe mine, asa cum putini ma cunosc, mai putin decat cei care cred o fac, sa ma fac inteleasa, sa ma inteleg pe mine totodata. Blogul meu, : "Din intamplari, din viata, din suflet..." este o brosura a mea. Nu sunt o carte deschisa, desi povestesc uneori din experiente adevarate. Aici e o parte din mine, una mica, una atat cat trebuie ca sa realizez un contrast intre CE FAC si CE SIMT.

Nu am fost mirata cand multi din prietenii mei au spus ca au ramas surprinsi de cum si ce exprim. M-am simtit bine doar atunci cand mi-au spus ca apreciaza modul de expunere, felul meu de a nara intamplarile (si cu ocazia asta va multumesc).

.......................................................................................................

Suntem conceputi, prin natura noastra de a evolua; crestem si la un moment dat, durmurile pe care alta data mergeam impreuna se despart, asadar, continuam separat de cei cu care obisnuiam sa o facem. Cand ne intalnim iar, din intamplare, in acelasi loc, observam schimbari, mai mari sau mai mici, si nu ma refer aici la schimbari fizice. Invatam lucruri noi, ne implementam noi valori si principii, din ce in ce mai bune (sau cel putin ar trebui sa facem asta).

Din ceea ce imi place sa stiu si continui sa aflu si sa intreb, vorbesc despre evolutie, in toate sensurile ei (cultura, civilitatie, tehnologie, psihologie). Adaptarea este o caracteristica necesara pentru noi, oamenii din secolul XXI, "secolul vitezei". As putea spune chiar ca va castiga acela care "prinde" mai repede.

Revenind la aspectul etic al problemei, unii din noi, nu reusesc sa se adapteze; fie ca au stagnat biologic la o anumita varsta, mult sub cea fiziologica, fie ca nu considera necesar, fie ca pur si simplu nu percep realitatea, si dau o evolutie fictiva starii mele evolutive. Spunand aceastea, am segmentat o categorie speciala, dintre toti cititorii mei.

Scriu acest post, ca sa ma asigur sau sa incerc inca o data, sa-ti spun despre mine, tu, cel care esti interesat. M-ai vazut, ma cunosti, am stat de vorba. Eram intr-un club, intr-o cafeanea, acasa, la povesti, la un film, in parc, la scoala sau pe strada. Ai vazut si tu bine. Ai observat acea atitudine la mine si ochii mei inchisi la culoare cu acea privire intensa. Ce impresie ti-am lasat ?

Ies mereu in evidenta si o fac pentru ca-mi sta in fire si-mi place. Cand m-ai privit de la distanta fara sa ma cunosti, ce ai spus despre mine ? M-ai analizat odata de departe pentru ca m-ai auzind tipand sau vorbind foarte tare, ori poate ca eram cea care se misca foarte mult, cea mai neastamparata.

Mai tarziu, am schimbat cateva vorbe si ai vazut ca-ti zambesc si ma port prietenos cu tine. Mi-ai intors zambetul si am inteles ca ma placi si tu. Daca cumva ai intors privirea cand vorbeai cu mine, stiu, a fost din cauza atitudinii mele ferme. Dar stai ! Te incurajez mai departe in conversatie. Nu te inhiba.

Intre timp, am inceput sa iesim impreuna, cu acelasi grup de prieteni sau am facut ceva impreuna, ne-am apropiat, ne-am imprietenit, ne-am inteles bine.

Cand am ajus sa fim prieteni apropiati, te-am ajutat, ti-am dat sfaturi, ti-am spus de bine, te-am incurajat, te-am sustinut si te-am iubit fara sa astept nimic in schimb de la tine. Suntem prieteni, ai uitat ! Dar tu mi-ai intors toate astea si te vad acum langa mine sau vorbim mereu la telefon, ori pe Messenger. Poate sa treaca o ora, o zi, o luna sau mai mult. Odata ce am construit baza unei prietenii cum e a noastra, nici macar timpul nu ne face sa uitam. Te iubesc si ma iubesti ! Si iti multumesc !

 Astia-s prietenii mei de acum. Cei care au spus la inceput despre mine, fara sa ma cunoasca, lucruri care nu corespundeau cu ce sunt eu de fapt. Ei sunt prietenii, pe care daca-i intrebi, o sa-ti spuna ca Adina nu e cea care pare de la distanta. Ea e Adina cu care am avut un conflict inainte sa ne imprietenim, ea e Adina care nu o suportam inainte sa o cunosc, ea e Adina aceea cu figuri, acea Adina aroganta ... Si tot ea e Adina, care se uita la tine cu aceeasi privire cu care s-a uitat prima data in ochi la tine. Ea e Adina, prietena mea, azi !

...............................................................................................................

Cum pot totusi unii oameni sa te dezamageasca ??? ... Ma consider o persoana capabila de multe lucruri, am multe abilitati si aptitudini, demonstrate ! Dar ceea ce n-am sa inteleg vreodata, e cum de unii oameni pot fi atat de rai si sa faca asta constient.

Din fericire pentru mine, mi-ar fi imposibil ca vreodata sa pot sa ma adaptez la asta.

..............................................................................................................

Ceea ce fac, se leaga doar de mine. Ceea ce vad oamenii la exterior, nu reprezitna decat partea fara valoare din esenta mea. Asa ca, referitor la asta, le dau inca o data, pentru a nu-stiu-cata oara, acelasi vechi sfat prietenilor mei : "Eu sunt exemplul negativ, pe care voi nu trebuie sa-l urmati !", cand vine vorba de lucrurile pe care le fac, cele dupa care cei care nu ma cunosc se iau.

Si totusi, paradoxal, mi-au spus de multe ori ei, ca asta am invatat de la tine, asta fac pentru ca mi-ai spus tu, asta am vazut si asta imi place la tine. Vorbesc de lucrurile bune din mine ! Sunt un leader innascut, sunt facuta sa invat de bine si nu influentez rau.

SUNT ADINA,

SI DACA AI FI FOST TU IN LOCUL MEU, NU TI-AI FI PUTUT FACE FATA !!!