luni, 28 martie 2011

Oameni ... Oameni ???

Sunt oameni in jurul meu ... multi oameni ...
Atat de diferiti ...

Mi-am facut loc printre foi si notite, decorul meu de zi cu zi, ca sa ma gandesc la oamenii din jurul meu ...

Stau nedumerita cu barba-n mana si privesc in jurul meu cu o privire trista. Sunt simprome ale dezamagirii. Caut sa ma agat de ceva, asa ca iau cana de cafea in mana. Macar stiu ca gustul acela amar e real, fata de unele tipologii ce ma inconjoara.
Cand analizez relatiile mele cu cei din jur, iau o expresie grava. Intotdeauna le-am acordat importanta, dar cred ca una prea mare. Nu putine au fost datile cand am ramas dezamagita si n-am stiut in acele momente cum sa explic celor care ma intrebau ce s-a intamplat, ca pur si simplu sunt afectata de faptul ca tu, tu sau tu, m-ati dezamagit. As fi eu mai sensibila, ar spune unii, poate ... Altii ca dau prea multa importanta. Dar asa sunt eu, si nu-mi pare rau ca ma las condusa de astfel de trairi sincere.
Astfel, in relatia dintre importanta legaturilor mele sociale si dezamagirea, se creeaza doua rapoarte; unul inves proportional, adica exact de la cine nu te astepti, acela iti face mai mult rau, si al doilea, direct proportional, cu cat iti e mai drag (sau, ma rog, iti era) "prietenul" cu atat te darama mai tare. Aspecte logice, de altfel, dar demne de mentionat.

Cand am ales sa concep acest blog, n-a fost de dragul de a scrie. Premisa aceasta era pe locul 2. Motivatia principala a fost, si este in continuare, sa ma expun pe mine, asa cum putini ma cunosc, mai putin decat cei care cred o fac, sa ma fac inteleasa, sa ma inteleg pe mine totodata. Blogul meu, : "Din intamplari, din viata, din suflet..." este o brosura a mea. Nu sunt o carte deschisa, desi povestesc uneori din experiente adevarate. Aici e o parte din mine, una mica, una atat cat trebuie ca sa realizez un contrast intre CE FAC si CE SIMT.

Nu am fost mirata cand multi din prietenii mei au spus ca au ramas surprinsi de cum si ce exprim. M-am simtit bine doar atunci cand mi-au spus ca apreciaza modul de expunere, felul meu de a nara intamplarile (si cu ocazia asta va multumesc).

.......................................................................................................

Suntem conceputi, prin natura noastra de a evolua; crestem si la un moment dat, durmurile pe care alta data mergeam impreuna se despart, asadar, continuam separat de cei cu care obisnuiam sa o facem. Cand ne intalnim iar, din intamplare, in acelasi loc, observam schimbari, mai mari sau mai mici, si nu ma refer aici la schimbari fizice. Invatam lucruri noi, ne implementam noi valori si principii, din ce in ce mai bune (sau cel putin ar trebui sa facem asta).
Din ceea ce imi place sa stiu si continui sa aflu si sa intreb, vorbesc despre evolutie, in toate sensurile ei (cultura, civilitatie, tehnologie, psihologie). Adaptarea este o caracteristica necesara pentru noi, oamenii din secolul XXI, "secolul vitezei". As putea spune chiar ca va castiga acela care "prinde" mai repede.
Revenind la aspectul etic al problemei, unii din noi, nu reusesc sa se adapteze; fie ca au stagnat biologic la o anumita varsta, mult sub cea fiziologica, fie ca nu considera necesar, fie ca pur si simplu nu percep realitatea, si dau o evolutie fictiva starii mele evolutive. Spunand aceastea, am segmentat o categorie speciala, dintre toti cititorii mei.

Scriu acest post, ca sa ma asigur sau sa incerc inca o data, sa-ti spun despre mine, tu, cel care esti interesat. M-ai vazut, ma cunosti, am stat de vorba. Eram intr-un club, intr-o cafeanea, acasa, la povesti, la un film, in parc, la scoala sau pe strada. Ai vazut si tu bine. Ai observat acea atitudine la mine si ochii mei inchisi la culoare cu acea privire intensa. Ce impresie ti-am lasat ?
Ies mereu in evidenta si o fac pentru ca-mi sta in fire si-mi place. Cand m-ai privit de la distanta fara sa ma cunosti, ce ai spus despre mine ? M-ai analizat odata de departe pentru ca m-ai auzind tipand sau vorbind foarte tare, ori poate ca eram cea care se misca foarte mult, cea mai neastamparata.
Mai tarziu, am schimbat cateva vorbe si ai vazut ca-ti zambesc si ma port prietenos cu tine. Mi-ai intors zambetul si am inteles ca ma placi si tu. Daca cumva ai intors privirea cand vorbeai cu mine, stiu, a fost din cauza atitudinii mele ferme. Dar stai ! Te incurajez mai departe in conversatie. Nu te inhiba.
Intre timp, am inceput sa iesim impreuna, cu acelasi grup de prieteni sau am facut ceva impreuna, ne-am apropiat, ne-am imprietenit, ne-am inteles bine.
Cand am ajus sa fim prieteni apropiati, te-am ajutat, ti-am dat sfaturi, ti-am spus de bine, te-am incurajat, te-am sustinut si te-am iubit fara sa astept nimic in schimb de la tine. Suntem prieteni, ai uitat ! Dar tu mi-ai intors toate astea si te vad acum langa mine sau vorbim mereu la telefon, ori pe Messenger. Poate sa treaca o ora, o zi, o luna sau mai mult. Odata ce am construit baza unei prietenii cum e a noastra, nici macar timpul nu ne face sa uitam. Te iubesc si ma iubesti ! Si iti multumesc !

 Astia-s prietenii mei de acum. Cei care au spus la inceput despre mine, fara sa ma cunoasca, lucruri care nu corespundeau cu ce sunt eu de fapt. Ei sunt prietenii, pe care daca-i intrebi, o sa-ti spuna ca Adina nu e cea care pare de la distanta. Ea e Adina cu care am avut un conflict inainte sa ne imprietenim, ea e Adina care nu o suportam inainte sa o cunosc, ea e Adina aceea cu figuri, acea Adina aroganta ... Si tot ea e Adina, care se uita la tine cu aceeasi privire cu care s-a uitat prima data in ochi la tine. Ea e Adina, prietena mea, azi !

...............................................................................................................

Cum pot totusi unii oameni sa te dezamageasca ??? ... Ma consider o persoana capabila de multe lucruri, am multe abilitati si aptitudini, demonstrate ! Dar ceea ce n-am sa inteleg vreodata, e cum de unii oameni pot fi atat de rai si sa faca asta constient.
Din fericire pentru mine, mi-ar fi imposibil ca vreodata sa pot sa ma adaptez la asta.

..............................................................................................................

Ceea ce fac, se leaga doar de mine. Ceea ce vad oamenii la exterior, nu reprezitna decat partea fara valoare din esenta mea. Asa ca, referitor la asta, le dau inca o data, pentru a nu-stiu-cata oara, acelasi vechi sfat prietenilor mei : "Eu sunt exemplul negativ, pe care voi nu trebuie sa-l urmati !", cand vine vorba de lucrurile pe care le fac, cele dupa care cei care nu ma cunosc se iau.
Si totusi, paradoxal, mi-au spus de multe ori ei, ca asta am invatat de la tine, asta fac pentru ca mi-ai spus tu, asta am vazut si asta imi place la tine. Vorbesc de lucrurile bune din mine ! Sunt un leader innascut, sunt facuta sa invat de bine si nu influentez rau.

SUNT ADINA,
SI DACA AI FI FOST TU IN LOCUL MEU, NU TI-AI FI PUTUT FACE FATA !!!

11 comentarii:

  1. M-am pierdut in idei. Nu e un inceput bun, stiu. Dar la fiecare fragment as fi avut ceva de spus. Intr-o "irelevanta" (dez)ordine de idei am, bineinteles, in calitate de principal critic al tau, multe de spus!!! Esti, in primul rand, prietena mea; apoi Adina..sau "mami", "beibi", "iubirici"; in niciun caz "aia de se sparge in figuri", asa cum te vad unii. Cat timp am citit postarea, m-ai privit, si stiu sigur ca am avut expresii evidente pe fata, pe care le-ai observat. Pe parcursul "lecturarii" am fost surprinsa de nenumarate instincte. Incepand cu aprobare, apoi dezaprobare, continuand cu aprobare, apoi am simtit un gust amar, care era dezamagirea pe care o simti tu, am sfarsit printr-o puternica dorinta de a te pocni, apoi sa te iau in brate, sa-ti arat ca sunt aici, ca te iubesc, ca ai toata admiratia si respectul meu in calitate de prietena, femeie, camarada de shot-uri, "rivala" de posturi pe propriul tau blog si colega de studiu.
    Am invatat de la un prieten drag sufletului meu, G.(sau cred ca el m-a invatat, in mod direct) ca este o pierdere de timp sa te gandesti la ce spune lumea din jurul tau, la ce parere are, sau ce impresie si-a facut. Timpul nostru, este pentru noi. "Ceilalti"-simpli jucatori pe scena noastra- sunt prezente insipide, incolore, inodore, care se complac in situatia de a fi ignoranti si, ce-i drept, lipsiti de farmec. Ei pur si simplu nu sunt in stare. Acesta poate fi singurul motiv, dupa psihologia mea, pentru care indraznesc sa-si dea cu presupusul dincolo de orizontul lor minuscul. Viata ta, e viata ta! Iar faptul ca faci ce simti, si simti ce faci e doar un motiv de lauda. Nu multi reusesc. E o diferenta, nu? ;) Te iubesc! Te imbratisez cu sinceritate, si te incurajez spre mai mult! Cu drag, Giulia Grim

    RăspundeţiȘtergere
  2. Mda...ma lasa fara cuvinte acest gen de oameni..te inteleg perfect..am avut si eu perioade cand puneam la suflet toate vorbele celor din jurul meu...pana cand mi-am dat seama ca acele persoane nu au ce cauta in viata mea,si ca mai ales vorbele lor nu au de ce sa-mi mai "incante" mie auzul..asa ca i-am dat deoparte frumusel si au ramas cativa prieteni..PRIETENI ADEVARATI(asa cum sunt ei,cu calitati si defecte,sunt prietenii mei care imi sunt alaturi la bine si la greu chiar si cu o vorba buna care conteaza enorm,cu o incurajare sau cu un gest care sa-mi arate ca ei ma iubesc cu adevarat).Iar tu,mami,pune la fund toate vorbele acestor "prieteni",ridica fruntea si mergi mai departe ca doar esti o invingatoare.Te-ai nascut sa invingi si asta o sa faci.Te pup si te iubesc mult :X:X

    RăspundeţiȘtergere
  3. ca sa o citez pe Andra "ea e Adina,prietena mea" de aproape 14 ani ... cu defecte dar si calitati, tu esti tu,unica prin felul de a fi,prin incapatanare si prin pasiunea deosebita cu care te implici in orice lucru .. tu nu ai nevoie de cineva sa iti zica ce minunata esti,si ce prieten de nadejde esti.. o stii foarte bine ..
    eu sunt alaturi de tine cu tot ce imi sta in putinta si ma simt norocoasa ca esti prietena mea si stiu ca si tu ai face orice as avea nevoie ...
    asa ca inceteaza cu aceste posturi melancolice, zambeste cat mai mult,oricui si in orice moment, si traieste clipa. te iubesc

    RăspundeţiȘtergere
  4. eu nu inteleg de ce te vad unii asa cum spui... "aroganta" sau "plina de figuri" pentru ca eu nu te-am vazut NICIODATA asa. poate cu capul in nori, visatoare, golanoasa, iubitoare... ma rog. cred ca te cunosc de prea mult timp ca sa-mi mai amintesc care mi-a fost prima impresie despre tine. in orice caz nu cred ca o sa ne stricam vreodata prietenia(cel putin asa sper) chiar daca ne-am distantat cand ne intalnim tot la fel o sa fie. nu stiu cine ce ti-a facut(daca ti-a facut cineva ceva concret) sau pur si simplu esti intr-o stare melancolica, dar inteleg. eu o patesc zilnic, dar m-am obisnuit. mi-e dor de multe chestii... mi-e dor de casa, mi-e dor sa ma simt ca acasa, mi-e dor de tine si te iubesc...

    RăspundeţiȘtergere
  5. Nevoia ta de a te explica ascunde alte nevoi...cred eu... Ce ti-a spus Giulia iti pot repeta si eu: Parerile celorlalti te pot ridica, dar te pot si distruge daca esti slab. Trebuie sa iei aminte de ele doar intr-o moderata masura. Tu esti TU, Adina, o persoana originala care nu se poate schimba sau modela dupa bunul plac al unora. Si de ce trebuie sa apleci urechea la criticile UNORA daca ei nu au fost in stare sa iti dea un sfat cand ai avut nevoie? Spun asta fiindca daca le-ar pasa cu adevarat de tine nu te-ar critica ci te-ar sfatui si ar incerca sa iti arate unde si cum ai gresit. Asta fac prietenii. Iar tu nu ai de ce sa iti faci griji. Cine te cunoaste stie ce ascunzi in priviri, in zambete si iti este aproape neconditionat. Fiindca nu trebuie sa lupti sa te faci placuta de altii ci trebuie sa te placi tu insati. Trebuie sa renunti in a te sacrifica spre binele altora si sa te mai gandesti si la binele tau. Singurul sfat care ti-l pot da: IUBESTe-TE MAI MULT!

    RăspundeţiȘtergere
  6. superba postarea :D ma face sa fiu si eu melancolica... dar sper sa nu alunec pana la fundul butoiului;( te iubesc o tona... ideea e...ca te iubesc asa cum esti ... orice ar spune altii... si tu stii cel mai bine ce poti si ce nu poti face!:) Nu lasa pe nimeni niciodata sa iti naruie visele:Dtrebuie doar sa ai incredere in tine :*:*:*:*:X:X::X:Xmisss u o gramada

    RăspundeţiȘtergere
  7. te iubesc :* si dupa cum stii suntem la fel de dezamagite in aceasta seara.Lumea vorbeste mult dar niciodata nu as renunta la tine, la prietenia noastra pentru ca semanam foarte mult. nu mai baga in seama toate rautatile. tu esti cea mai importanta! tie trebuie sa iti fie bine ! :*:*:*

    RăspundeţiȘtergere
  8. Tot prietenii iti scriu, vezi ? Cei care tin la tine si carora le pasa.. se uita si altii, dar se simt si-atat. Cei mai multi dintre ei isi sunt atat de straini incat ar trebui sa vorbeasca despre ei insisi la persoana a treia. Au mai degraba grija altora, cu asta se hranesc. Opinia unora despre cei din jur, e de fapt opinia despre ei. Frustarea ii roade si scoate tot veninu din ei. Oricat de bun ai fi cu cei din jur, tot se gaseste cineva care sa te acuze de ceva anume. Mereu se intampla asa. Intotdeauna adevarul are mai multi dusmani decat prieteni. Cand esti sincer si deschis, multi sunt care cred ca te prefaaci.. dar niciodata adevaratii tai prieteni. Asa-s oamenii, iarta-i oricum. Ma bucur ca am avut ocazia sa te cunosc asa cum esti tu de fapt. Imi esti draga si te apreciez sincer :*

    RăspundeţiȘtergere
  9. Ea e Adina, prietena mea, azi !¨ Si..da!Eu am invatat lucrurile bune de la tine si stiu sigur ca o sa invat in continuare.Felicitari pentru post.Esti de nota 10!

    RăspundeţiȘtergere
  10. Daca e de invatat, sa stiti ca si eu am invatat :))

    RăspundeţiȘtergere