Express

Poate ...
Poate tu stii mai bine.
Sigur stii !

Ce faci atunci cand, in imaginea ce te oglindeste, culorile nu au chiar nuantele care-ti plac ? Nu vad decat doua solutii. Prima ar fi sa le accepti asa, iar a doua, sa le retusezi.

Cum schimbi tu structura unor lucruri care te definesc, astfel incat "adevarurile" tale sa devina general valabile, sa fie identice cu ale celor din jurul tau, ca sa poti interactiona conform ecuatiei ? Eu, nu mi-as dori si n-as putea fi niciodata un alt exemplar al unei anumite categorii. Aleg sa fiu eu; instinctul ma sfatuieste, kinestezicul imi da emotiile indispensabile si iubesc simplu si sincer. Intr-adevar, vad oameni care aleg calea mai simpla, care se conformeaza. Ii vad razand destul de des. Imi place sa-i observ, dar nu renunt la intensitatea actiunilor mele. Chiar azi dimineata ii spuneam unei prietene : "I'm true. So I keep it real!"

Am un fel de a fi pe care nu-l pot defini. Prietenii imi spun : "E Adina" ... Si toata lumea intelege ... Pacat ca in ultimul timp nu ma mai regasesc in definitie, asa cum o faceam cand a fost lansata. Nu ca n-ar mai fi adevarata, e doar un alt fel de Adina ...

.........................................................................................................

Dimineata ... Iar ... Dupa meniul cafea-muzica-tigari se iveste o fereastra de liniste in ambianta. La biroul ei, printre teancuri de foi, carti si tehnologia auxiliara, sprijinita int-un cot, privirea ii trece prin lentilele ochelarilor si focalizeaza undeva in gol. In ciuda logicii ei demonstrate, trage puternic din tigara si se gandeste la dezordinea din lumea ei, in incearcarea de a o deslusi. E drept, are abilitatea de a gasi orice lucru, oricat de amestecate ar fi, dar raspunsurile la intrebarile care i se repeta de atata timp, unde sunt ?
Intre atatea riscuri si compromisuri, printre incercari, ridicari, lacrimi sau priviri triste, zambete desarte, emotii, batai necontrolate ale inimii, intre atatea lucruri matunte care ii dau expresia din oglinda de azi, pastreaza aceeasi sincera abordare. Plina de curaj, incepe iar, si iar ... si iar ... O ghideaza un sentiment de reusita. Increderea in ea si sinceritatea, sunt cele mai de pret lucru atunci cand ramane singura.

Trage o prima concluzie, cu cat e mai greu, cu atat e mai palpitant, mai interesant si mai mediatizat. Nimic nou ! Atat de "ea". Bun ... La ce o ajuta asta ?
Jocul, oricum s-ar desfasura, e vicios. Ilicit sau legal, ambele sunt pe gustul ei. Jongleaza cu abordarile, are una preferata, dar aparenta simplitate a ei e direct proportionala cu complexitatea si agravarea situatiei.
Observa ca pana si in exprimare foloseste cuvinte lungi, cu rezontanta, cu multe consoane ...  Da, ea e cea mai puternica consoana din alfabet. Nu toata lumea poate sa o pronunte :)) In schimb, din cand in cand, alege cate un individ, caruia ii da lectii de dictie.
A doua concluzie : Toti studentii din ziua de azi sunt dezinteresati, prosti, complexati sau ocupati.
De ce oare-si mai bate capul ? Oricum joaca mai bine ilegal non-stop.
Raspuns : Pentru ca are vointa, incredere si prea mult timp [cred :))]. Sau mai simplu, pentru ca se plictiseste sau n-are ce face [P.S.: proasta optiune pentru entertainment].
Concluzia numarul 3 vine imediat dupa cele scrise mai sus: Ideea e ca s-a cam plictisit si s-a saturat de micile scenete. Vrea si ea ceva de lung metraj.
[!!! A se observa si nota de aroganta !!!]
Dai ceva nou. Dai ceva mai bun. Dai ceva pe masura ei. Si-a creat imunitate la ultimele joculete si a ajuns la satietate.
Piece of advice : Exploreaza, draga mea. Sapa mai sus pe insula aceea, comoara nu-i in zona asta !

Din pacate, ceva ii distrage atentia si o enerveaza. Renunta sa se mai gandeasca la topicul asta, stinge un capat de tigara cu ura, se ridica de pe scaun si se hotaraste sa schimbe atmosfera.
Pupilele i s-au dilatat, inima ii bate mai tare si da din picioare nervos. E ca un leu in cusca. La urma urmei, oricum nu-i place starea asta pentru ca s-a saturat de ea. Se exteriorizeaza prin altele, mai trimite cateva mesaje, pana la urma isi revine. Si va reveni si asupra "problemei".

Concluzia finala e ca vor mai fi si alte concluzii. Unele se mai schimba, se adapteaza la prezent, la caracter, dar mereu cea mai importanta va ramane ea !!!

Se duce la oglinda, se priveste, isi admira unghiile, tinuta si zambeste ... ironic. Capu' sus !

Stop joc !!!

Linii

Un cântec, o dorință, un dor și două mâini înșirate pe o tastatură șoptesc câteva lucruri dintr-un suflet ...

Se uită în stânga și în dreapta. Oare ce caută ? Nu-i nimeni acolo.

Cu capul prins între palme și ochii închiși, deapănă amintiri. Sunt toate acolo, multe, puternice ... par încurcate. Nu sunt deloc. Știe prea bine ce vrea. Și nu trebuie sa fie o anume ea ca să știe ...
Unde a greșit de data asta ? Cum se poate să se fi rătăcit ?

Nu-i deloc ea. Nu-i așa cum se arată, elegantă și încrezătoare, puternică și verticală.

Timpul a topit rezerva de energie. Acum are nevoie de un echiblibru.
Deschide un sertar și caută acolo o hartă să o ducă spre ceea ce are nevoie. Nu găsește decât o bricheta, câteva poze și un CD.
Mai e un plic vechi. L-a păstrat. Niciodată nu aruncă amintirile frumoase :)
O încearcă un zâmbet slab. Poate ar vrea, dar n-are cum ...

Mai rămân prietenii, întotdeauna acolo, chiar dacă sunt și ei departe ... Cred că încă mai pot să repare un zâmbet trist ...

Jazz

Două pahare goale stau abandonate undeva în dormitor. Pe patul încă nefăcut, neschimbată, nepăsătoare, neclintită, stă ...
E un sound nou în difuzoare, în casă și în suflet. Se pare că atunci când a rupt ultima filă din calendar, a aruncat la gunoi, odată cu ea și orice urmă de regret din trecut.
Atata liniste, auzi ecoul clipirii pleoapelor ...

Închide ochii. Un zâmbet satisfăcut i se conturează pe buze ...

Într-un final a reușit să pună în practică ceea ce-și spunea de atâtea ori, de câte ori își rostea dorințele atât de tare încât să le audă doar ea. Și cum surprinzătorul 2011 înaintează, de data asta cu pași mici, dar siguri, azi o găsește iar în "transă" (dar ți-am mai spus, e de bine!).

Într-un fel, un anume fel, al cărui sens nu-l caută și promite că nu-l va mai căuta, noua Ea, mai încrezătoare și mai puternică, ține fruntea sus și caută cu privirea noi orizonturi pentru o altfel de fericire, pentru noua stare de spirit. E gata să învețe mai mult. E pregătită. She's back, fearless !!! She's the lioness !

...........................................................................................................

[Poc!]
Niciodată n-ar putea ajunge la sațietate, oricâte sticle de șampanie ar desface. Pentru ea e sunetul succesului. Și cum ai putea să te saturi de asta ? Știe că într-o zi același sunet va fi startul adevăratelor provocări ale vieții, la fel de răsunătoare ca zgomotul, tot atât de strălucitoare ca sclipirea bulelor, înțepătoare ca gustul și zbuciumate precum spuma care se revarsă.

Toarnă în pahare, ciocnește, le comunică privirile. I-a spus de o superstiție. Într-un timp, obișnuia să-i placă și ei să creadă în asta, dar de data asta s-a uitat instinctiv. Are el un fel care o inspiră, dar refuză să se întrebe mai multe. De data asta nu !
Îi e atât de bine, doar așa, să se lase purtată de fiecare moment, să-l simtă în intensitatea lui. Îi place și se vede ... de la distanță. E o liniște în priviri ... Cu siguranță, de data asta a lăsat absolut tot în urmă.

E adevărat, l-ar răscoli și l-ar întoarce pe toate părțile, ar amplifica simțiri și ar căuta simboluri, ar complica și povestea asta așa cum îi place ei mai mult. Însă ... nu și de data asta. De ce să parcurgă iar și iar și iar, același traseu al cărui final l-a repetat de 4 ori, de mai bine de un an, deci cu siguranță nu ar fi nimic nou, care să o surprindă.

Așadar, cum ii place ei sa spună: "Expect the unexpected".
Îi plac vibrațiile lui pozitive. Zâmbește ! El râde ! Râde și ea ! Cunoaște bine limitele, dar se aventurează pe cât poate. S-a obișnuit cu dulci minciuni și acum i-au devenit indispensabile. Oricum, i-a pus un zâmbet pe față și i-a dat rolul de copil, cu care se identifica în povestea asta.
Și când visa, credea că a spulberat deja povestea și s-a trezit speriată și dezorientată, dar s-a uitat atent în jur și lângă ea, era confirmarea că a fost doar un vis urât, așa că a avut un moment de slăbiciune și și-a exprimat bucuria printr-o îmbrățișare.

Atât cât rulează filmul, acceptă rolul. Atât cât amândoi îl joacă bine, îi place. Atât timp cât ii place, de ce să se oprească ? Deși distribuția a fost doar pentru roluri riscante pana acum, s-a descurcat pana la urmă. Un nou scenariu, o nouă provocare, un nou gen, altul decât drama.

...........................................................................................................................

Deschide ochii ... Aude din nou jazz-ul. Zambeste ! Privirea ii e liniștită și totul se simte atât de plăcut în jur ...
Miros de cafea, în casă e cald, e timpul pentru povești sau de ce nu, o ieșire undeva la un caffee latte ... Dar pleoapele i se închid iar și sufletul pleacă în drumul spre visare, în timp ce de la câțiva metri poți admira un tablou în care, undeva într-un living, într-un apartament undeva în Iași, două prietene, râd și se bucură una de cealaltă, la o cană de cafea, așa cum le place ... Sub măsuţă, lângă pat, e o sticlă de şampanie goală ...