Jazz

Două pahare goale stau abandonate undeva în dormitor. Pe patul încă nefăcut, neschimbată, nepăsătoare, neclintită, stă ...
E un sound nou în difuzoare, în casă și în suflet. Se pare că atunci când a rupt ultima filă din calendar, a aruncat la gunoi, odată cu ea și orice urmă de regret din trecut.
Atata liniste, auzi ecoul clipirii pleoapelor ...

Închide ochii. Un zâmbet satisfăcut i se conturează pe buze ...

Într-un final a reușit să pună în practică ceea ce-și spunea de atâtea ori, de câte ori își rostea dorințele atât de tare încât să le audă doar ea. Și cum surprinzătorul 2011 înaintează, de data asta cu pași mici, dar siguri, azi o găsește iar în "transă" (dar ți-am mai spus, e de bine!).

Într-un fel, un anume fel, al cărui sens nu-l caută și promite că nu-l va mai căuta, noua Ea, mai încrezătoare și mai puternică, ține fruntea sus și caută cu privirea noi orizonturi pentru o altfel de fericire, pentru noua stare de spirit. E gata să învețe mai mult. E pregătită. She's back, fearless !!! She's the lioness !

...........................................................................................................

[Poc!]
Niciodată n-ar putea ajunge la sațietate, oricâte sticle de șampanie ar desface. Pentru ea e sunetul succesului. Și cum ai putea să te saturi de asta ? Știe că într-o zi același sunet va fi startul adevăratelor provocări ale vieții, la fel de răsunătoare ca zgomotul, tot atât de strălucitoare ca sclipirea bulelor, înțepătoare ca gustul și zbuciumate precum spuma care se revarsă.

Toarnă în pahare, ciocnește, le comunică privirile. I-a spus de o superstiție. Într-un timp, obișnuia să-i placă și ei să creadă în asta, dar de data asta s-a uitat instinctiv. Are el un fel care o inspiră, dar refuză să se întrebe mai multe. De data asta nu !
Îi e atât de bine, doar așa, să se lase purtată de fiecare moment, să-l simtă în intensitatea lui. Îi place și se vede ... de la distanță. E o liniște în priviri ... Cu siguranță, de data asta a lăsat absolut tot în urmă.

E adevărat, l-ar răscoli și l-ar întoarce pe toate părțile, ar amplifica simțiri și ar căuta simboluri, ar complica și povestea asta așa cum îi place ei mai mult. Însă ... nu și de data asta. De ce să parcurgă iar și iar și iar, același traseu al cărui final l-a repetat de 4 ori, de mai bine de un an, deci cu siguranță nu ar fi nimic nou, care să o surprindă.

Așadar, cum ii place ei sa spună: "Expect the unexpected".
Îi plac vibrațiile lui pozitive. Zâmbește ! El râde ! Râde și ea ! Cunoaște bine limitele, dar se aventurează pe cât poate. S-a obișnuit cu dulci minciuni și acum i-au devenit indispensabile. Oricum, i-a pus un zâmbet pe față și i-a dat rolul de copil, cu care se identifica în povestea asta.
Și când visa, credea că a spulberat deja povestea și s-a trezit speriată și dezorientată, dar s-a uitat atent în jur și lângă ea, era confirmarea că a fost doar un vis urât, așa că a avut un moment de slăbiciune și și-a exprimat bucuria printr-o îmbrățișare.

Atât cât rulează filmul, acceptă rolul. Atât cât amândoi îl joacă bine, îi place. Atât timp cât ii place, de ce să se oprească ? Deși distribuția a fost doar pentru roluri riscante pana acum, s-a descurcat pana la urmă. Un nou scenariu, o nouă provocare, un nou gen, altul decât drama.

...........................................................................................................................

Deschide ochii ... Aude din nou jazz-ul. Zambeste ! Privirea ii e liniștită și totul se simte atât de plăcut în jur ...
Miros de cafea, în casă e cald, e timpul pentru povești sau de ce nu, o ieșire undeva la un caffee latte ... Dar pleoapele i se închid iar și sufletul pleacă în drumul spre visare, în timp ce de la câțiva metri poți admira un tablou în care, undeva într-un living, într-un apartament undeva în Iași, două prietene, râd și se bucură una de cealaltă, la o cană de cafea, așa cum le place ... Sub măsuţă, lângă pat, e o sticlă de şampanie goală ...