E o ratiune irationala ...

Ce e mai frumos decat o dimineata insorita de primavara? Eu ma trezesc, cu ideile deja fixate in minte despre ceea ce vreau sa fac azi. Pun de cafea, fac dus si ma imbrac repede, dar pastrez „sfantul” sfert de ora ca sa-mi savurez cafeaua si sa fumez o tigara. Ma asez in acelasi loc: pe balcon- lasand razele de soare sa ma alinte usor si sa ma mangaie pe fata: e o fita de-a mea. Va fi o zi frumoasa, stiu. Cad usor pe ganduri.. dar ma dezmeticeste brusc aroma de cafea. Imi iau geaca pe-un umar, cheile, geanta, portofelul si plec. D! Am uitat! Ma intorc, deschid usa la camera..doarme. Ma opresc in tocul usii, o privesc pret de cateva secunde si ma opresc acolo. Intotdeauna i-am spus ca pare un ingeras cand doarme. E dulce. II zambesc si plec. O las dormind.

Eu mi-am inceput deja o zi agitata. Primele cuvinte le-am schimbat cu un bun prieten, V, care lucreaza de ceva vreme la un proiect de viitor. Sunt mandra de el. Toti prietenii mei , nebunii din ziua de azi care „o ard” prin baruri si cafenele vor deveni oamenii de succes de maine. Ce m-as face fara ei? E o intrebare careia nu-i dau raspuns, pentru ca ma intalnesc pe scara cu vecinul de la parter care ma opreste mereu pentru conversatii banale.  De data asta e ceva nou: ii vin nepotii in vizita. Nu pot sa nu ma bucur. Trebuie sa fie o implinire mare FAMILIA.. si iar imi schimb ideile cand ies din scara si calc in aceeasi groapa in care ma impiedic mereu; dar nu ma mai enervez- m-am obisnuit cu ideea ca sunt o ametita incurabila. Din mers incerc sa-mi amintesc daca am incuiat usa, si imi incurc mainile printre portofel, geanta, ochelari, esarfa, chei, tigari, servetele..offf!!! ce greu e sa fii fata, ce greu e sa fii Giulia Grim!

Alerg din magazin in magazin in cautarea unui cadou pentru o prietena draga sufletului meu care a devenit mamica. Cu ajutorul vanzatoarei,  reusesc, in final, sa aleg ceva mai mult decat dragut pentru micuta Daria- Stefania. Printre atatea lucrusoare finute ma pierd intr-un univers inocent, ca o ploaie de primavara.  Mi se pare atat de indepartat momentul in care voi deveni si eu mamica, sa incalt un bebe cu botosei, sa-l imbrac la cravata, pantalonasi, sa fiu „mami”, sa primesc flori de 8 martie de la „tati”.. DIAGNOSTIC: visator profesionist.

Platesc doua facturi, ajung la salon, imi fac timp de o cafea cu o prietena, ajung intr-un final si la maternitate( asta dupa ce ma intorc dupa flori, pentru ca le uitasem), unde imi inchid telefonul si nu iau in seama timpul, pentru ca e un moment important. Vad si fericita mamica, ne intindem la povesti, imi mai povesteste lucruri de-ale femeilor maritate...

Acasa.

Eu: heeei. Ce faci?

D: :-<

Eu: De ce oftezi?

D: El..

Eu: Iar te-a suparat?

D: Cand nu ma supara?

...

Afara deja se innoureaza.

...

Eu:  Ce-a facut?

D:dfvdbdf junvgikud kuiueviknvie iuebriuerb grthrthgb tbhrth tbrth hbrth hbrthrtne w3fw hrrtyjo pjhbe wert nbvc uytgfds bvcxhgfdre wwerthfc dtgyj dfghuyt ertyhgvfcdsasd gfdfgh fghjbv tye rgh!!!!!! *

*: aceleasi idei, aceleasi concepte, aceeasi gandire de om imatur si inadaptat, aceleasi 3 explicatii pe care EL i le da, iar pe ea nu o multumesc.

Eu: Cand o sa intelegi ca meriti mai mult?

D: Simt ca ma sufoc, de parca as trai intr-o lume care nu e a mea, o lume in care nu pot sa ating nimic din ceea ce vreau si-mi doresc cu adevarat. Ma simt de parca as purta o camasa care ma strange, iar cand EL nu-mi intelege dorintele si placerile, traiesc senzatia unui om legat cu o camasa de forta. E atat de greu sa raspunzi unui zambet cu alt zambet? De ce pare greu sa oferi  sentimente pe care pretinzi ca le simti? E greu cand sa traiesc cu senzatia ca fghfthrth rthrth bhrth wert cvbn tds asxdcfg ytre fghuyt ghjiu fghuytgf xdcvbhygtf dfgytrde sdcfvghyt yuiokjhg cvbh. Ma asculti?

Eu: Nu.. A..da. Ai dreptate

Si nu-i dau dreptate doar din placerea de a afirma asta. Eu stiu cu certitudine ca iubire e atunci cand sentimentele sunt puternice in ambele parti, iar intr-o relatie este nevoie de doi. Unul singur nu poate lupta  in neant.

D:  EL zice ca n-am.

Eu: Eu zic ca ai. Hai la un ceai..si ne mai linistim.

..Moment in care observ ca era deja imbraca.

Eu:  Te pregateai sa pleci?

D: (fastalcindu-se) Pai ..stii..

Eu: Te-a lasat balta?

D: ...

Mergem intr-o cafenea primitoare, unde bem un capuccino de vanilie si ne intindem la povesti despre iubiri din liceu, despre fosta mea dragoste, despre excursiile din scoala generala. Aterizam cu picioarele pe pamant cand aud melodia care imi aminteste de I: Reflex- Sperante. [Oare unde esti?] E ringtone-ul telefonului ei..se uita, ma priveste, zambeste discret si spune: e A..

Acum urmeaza partea in care exemplific prezenta lui A, sau cel putin a apelului telefonic din partea lui:

A o suna pe D pentru  ca o place mult.

D ii raspunde la telefon lui A pentru ca si ea il place mult(dar inca nu are curajul sa o spuna cu voce tare)

Desi am mai spus asta intr-o postare mai veche, o voi repeta.. 

In viata noastra apar barbati, pe care ii iubim la intensitate maxima. Pe unii ii iubim pentru felul lor de a fi, pentru modul in care fac dragoste, pentru modul in care ne iubesc, pentru cuvintele frumoase pe care stiu sa ni le spuna, pe altii pentru ca ne sunt prieteni, pe altii pentru ca sunt frumosi. A e genul de baiat care merita sa fie iubit, sau cel putin apreciat, pentru sinceritatea din privirea lui, pentru inocenta cu care tine mana pe volan, pentru capacitatea de a fi un bun prieten, pentru modul in care isi arata sentimentele, pentru naturaletea lui, si pentru alte 100 de motive pe care eu nu le-am descoperit inca.

Incerc sa-mi revin din visarea in care m-a dus ringtone-ul melodiei prietenei mele, sa trec peste amintirea lui I, sa-mi impun ca nu ar trebui sa-mi pese unde e, cu cine, si nici ce face. Nu e treaba mea, pur si simplu.

D: :D

Eu: Ei, si..?

D: Vine..

Eu: Unde?

D: La mine..aici..

Eu tac..nu zic nimic. Fac o paralela intre doi oameni, si doua situatii

Unii oameni au lucrurile pe care le vor la picioare, dar nu se apleaca pentru a le obtine. Altii, isi doresc din tot sufletul un lucru, dar care e greu de obtinut, si mult prea departe, la multi kilometri distanta, dar pentru care se intalta cu greu, cate un centimetru, si fac eforturi ca sa le obtina..

Ma gandesc ca ar trebui sa-i spun ceva, pentru ca privirea ei inocenta asteapta o incurajare.

Eu: De-a lungul vietii cunoastem oameni, care ne pot bucura existenta, care ne pot face fericiti, sau care ne pot lasa rece. Oricum ar fi, de la fiecare om putem invata ceva. Depinde doar de modul in care noi invatam sa percepem lucrurile, sa le asimilam si sa le luam in seama. EL e o experienta a existentei tale, un baiat pe care nu-l vei putea uita usor..dar fiecare lucru trebuie sa se intample la timpul lui. Golul din sufletul tau pe care el ti-l provoaca acum, nu-l va putea umple peste 10 ani. Iar niciunul din argumentele lui nu poate justifica nepasarea permanenta pe care o afiseaza in fata ta. A-ti deschide sufletul e un inceput, a-ti arata sentimentele este un progres, iar a avea curajul sa-ti recunosti sentimentele reprezinta un real succes! Oricat de incetosate ar parea lucrurile uneori, niciodata ele nu sunt confuze.

D: Cu ce ma imbrac?

Eu: Deja ai alta privire.. Ce inseamna A pentru tine?

D: A..pai..e..un..un bun prieten

Eu: îhî..ok, hai acasa..

Dupa ce devastam intreaga camera si ne agitam pentru o modalitate de a pune pe noi doua haine care sa ne stea bine, iesim intr-un local X, unde stam vreo doua ore la un suc si povestim. Prezenta mea acolo, tin sa mentionez, era exact ca a 5a roata la caruta, dar am incercat sa ma incadrez corespunsator in situatia in care cei prezenti nu eram decat simpli prieteni iesiti la un simplu suc. Mda. In orice mod as incerca sa o spun, fie el oricat de elegant, iese exact acelasi lucru: ca un film bun regizat prost.

Stau unul langa celalalt..si ii privesc din fata. Sunt frumosi, le sta bine, si ma intreb ce cauta inca aici.. el o priveste intens si nu-si atinteste privirea nicaieri, pentru ca se observa ca nimic nu-i trezeste interesul asa cum o face simpla ei prezenta. E dispus chiar sa-mi auda mie aberatiile, bucurandu-se de ideea ca e EA acolo, langa el.

Cand ajungem acasa, nu ma obosesc sa-i explic ca se pierde in prezenta lui, si ca ar trebui sa recunoasca ca inseamna ceva mai mult pentru ea. Oricum nu ar spune. E orgolioasa. E leoaica. E de-a noastra.  Se aseaza pe pat, deschide laptopul, se uita la o poza cu el si cade pe ganduri.  Nu apucam decat sa schimbam cateva pareri despre acesta iesire, pentru ca A se intoarce dupa ea. O ia in brate, ea ramane tulburata, se retrage si se uita cu ochii mari tintiti spre el. Inima ii bate tare, si nu stie ce sa-i spuna pentru ca are prea multe idei in minte. El o ia de maine si-i spuna sa mearga cu el. Pleaca impreuna..nu stiu unde, stiu doar ca le va fi bine. Eu raman in camera mea, captiva in gandurile mele, intre ideea ca iubitul meu din liceu e dragostea vietii mele si faptul ca mi-e dor de I, intre prieteni, proiecte, cafele, genti si pantofi.

E ratiunea noastra, a femeilor, de a fi irationale.

26 martie->27 martie. Se schimba ora.. Lucrurile se intampla,dar nu sunt intamplatoare

P.S: "O iubire vindeca pe alta" (AMR)