duminică, 29 mai 2011

Sertar cu amintiri



Sâmbătă seara. Seară de sfârșit de primăvară. Seară călduroasă. Seară lungă. E seară de amintiri ...
Jos pe covor, pe două perne, stă întinsă și vorbește, uitându-se în gol. G. o ascultă. Uneori râde, uneori îi dă de gândit, uneori îi răspunde, alteori o ceartă, dar de fiecare dată o înțelege.

Vorbea despre iubire.
Iubirile vin şi pleacă, dar deseori te fac să te opreşti în loc, învârtindu-te într-un punct fix, până ameteşti. Atunci uiţi de tot şi-ţi răsunună doar o voce groasă în minte, iar în cap ţi se derulează secvenţe din filmul în care el te ţinea în braţe.

Şi-atâtea iubiri ce-au fost ... Unele oarbe, altele raţionale ... unele din dorinţă, altele din nepăsare ... Altele vechi de când erai copil, dar mai sunt şi noi (sau reaprinse) ... Tot iubiri sunt. Toate-ncep şi se termină ... cu sau fără zâmbetul pe buze, cu sau fără poze păstrate. Ele au fost acolo şi-or rămâne mereu.

Iubirile astea, spunea ea, făcându-şi prin minte un rezumat, sunt ca focul şi trăiesc cât ţine flacăra.
Prin ochii ei, pierduţi pe pereţi, vedeai cum i se derulează în minte toate episoadele, în care a fost îndrăgostită, în care redevenea din nou ea sau ... rămânea dezamăgită ...
Şi-ncepe să-i spună, cum au fost iubirile ei, pasiunile ei. Electrocardiograma inimii, scoasă de la arhivă, ce-i drept, a suferit destule şocuri. Dar i-i puternică şi-i sinceră. Nu-şi făcea griji că n-o să-şi revină. Plânge şi se vindecă, dar merge mai departe.

Şi-ncepe să-i povestească, pe un ton neutru, cum că odată, a fost o pasiune care s-a aprins repede, cu o flacără mare, dar tot aşa s-a şi stins ... A mai fost una care a pornit doar de la o scânteie, iar el a turnat gaz pe foc, apoi apă, rece ca gheaţa !
Despre alta spunea c-a fost doar flacăra de la o brichetă cu electroşoc sau o confuzie cu lumina de la bec (oricum, cineva tot a apăsat pe întrerupător, ca să se vadă mai bine).

Aici s-a oprit pentru câteva secunde. Nu mai avea nimic de spus ? Sau ceea ce urma ...  ăăă ? Dar, continuă ferm să-i spună cum într-un foc a suflat mult ca să-l aprindă, dar au suflat pe rând. Într-un final a ars ... mocnit ... După o altă pauză, trage totuşi o concluzie: „Cred că totuşi, ăsta a fost un incendiu creat intenţionat ca să ardă o pădure întreagă ...”

Rămâne aşa, cu ochii în jos, şi culege scamele de pe covor.  G. se gândea întrebătoare cum de a terminat aşa, fără să ... Dar n-apucă să-şi finalizeze gândurile că ea, ridică o privire senină şi-i spune, ca atunci când Arhimede a rostit Evrika! : „Mai e o iubire ... E una ca Flacăra Olimpică. Niciodată nu se stinge, iar o dată la patru ani se aprinde iar si iar ...”. Apoi a tăcut.

Ştia si G. de toate astea. Ştia şi de pasiunile ei, pe care mai apoi le-a mentionat. Un foc salvator, într-un felinar care i-a luminat calea, la care n-a putut ajunge, dar care a fript-o destul de tare la degete, încercând să-l atingă. Un foc interzis, care atunci când a venit, n-a mai încălzit-o cu nimic, că-i era deja bine ...

...................................................................................................


Ah ... Iubiri ... Ce ne-am face fără ele ?
Că țin două luni sau că durează ani ... A fost la un moment dat, în viața ta, cineva care ... Așa cum a fost, așa a trecut, a rămas în sertarul tău cu amintiri. Și din când în când mai scoți o poză, te uiți la ea și ... numai tu știi ... Sunt amintiri ale sufletului tău. Sunt cele care au făcut din tine un om mai puternic acum ! Sunt dezamăgiri care te-au împins în față ! Sunt bucurii care ți-au dat curaj în viață !




P.S. : Pentru Momentul : 29 mai 2010 - Viața nu-i decât un lector. Își face datoria. Tu alegi dacă vrei sau nu să înveți. Dar cel mai rău e când îți dă teme în plus pentru acasă și ești obligat să le faci, altfel, rămâi corigent.

10 comentarii:

  1. e vina ta daca-ti par serile de sambata lungi!:P

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit undeva, sau imi spunea o persoana oarecare, nu mai retin exact, ca despre iubire..daca n-am fi citit, nu am fi stiut..nici ce este, nici ce inseamna.. Plecand de la premisa asta, tind sa cred ca majoritatea romanelor de dragoste pe care le-ai citit, ti-au fost recomandate de vreo bibliotecara trecuta de prima(probabil si de a doua) tinerete, necasatorita, cel mai probabi, sau vaduva..n-as sti sa mentionez cu precizie ("de ceas elvetian")...dar care se complacea intr-o nostalgie aparte, demna de luat in "serios"..si-as spune-o pe un ton grav, urmata de un ras isteric a la Bianca Luca. In fine, sa zic o constatare: ai citit romane prea siropoase(ca la telenovele sigur nu te-ai uitat)
    Prin decembrie te-ai despartit de C..Privind in retrospectiva, incerc sa inteleg cum s-a schimbat viata ta de atunci si pana acum; si pot spune ca esti tot tu. Cei care te cunosteau atunci, apropiatii, stiu povestea. Dar oamenii pe care i-ai cunoscut de atunci nu stiu; si nici tu nu mai vorbesti despre asta. Acum cateva luni ai avut o provocare: sa te deschizi emotional, postand pe acest blog, blogul TAU. Intrebarea pe care mi-am pus-o a fost: vei vorbi despre C, sau il vei pastra in sacul amintirilor nepomenite, sub un val de tacere al confidentialitatii sub care ai scris blogul? Altfel spus, mi-am pus intrebarea:”cat de mult te-a afectat, pe tine, cea de acum?” Inca n-am gasit raspuns..
    Cand ti-am reparcurs postarile de pe blog, mi-am dat seama ca nicio postare nu e despre C, nici despre relatia cu el! Iar imaginea pe care o prezinti, prin prisma faptelor, este una care il pune la zid. Si te acuz ca este razbunarea ta (inconstienta) pentru faptul ca te-a determinat sa-l parasesti.
    In schimb, prin prisma intentiilor pe care le-ai avut fata de ceilalti, ne-ai impresionat pe toate. Si sunt ferm convinsa, ca totul, intotdeauna, incepe din VINA ta. Adevarul este ca lucrurile s-au mai schimbat..dar e tot VINA ta sa speri ca ai orgoliu sa crezi poti munta muntii din loc. Pentru unele lucruri ai potential, pana la un punct.. Ma gandesc cu groaza ca daca voi avea vreodata o fiica, ar putea sa aiba un asemenea ego..
    Uneori te aud spunand ca vrei o relatie. Alteori, te gandesti ca parca tie iti sade mai bine singura, decat sa tolerezi pe cineva in viata ta cu care stii ca nu ai fi compatibila..adica sa faci un compromis.. Si atunci iti aduci aminte ca oamenii sa marita si se insoara ca sa fie casatoriti, ca sunt intr-o relatie ca sa nu fie singuri, sau ca sa imparta chiria la 2. Si atunci, iti pui ochelarii pe nas si te apuci de proiectele pentru scoala, ingrozita de ceea ce ar putea insemna viitor:
    EL:”Hai sa dansam. Vrei sa dansam?” ii spune el cu jumatate de gura
    EA:”Mai tarziu”
    EL:”..Sa mai stam”
    EA:”E tarziu. Hai sa plecam”

    Mi-a zis Flavia, de curand, ca “atunci cand iubesti, stii ce ai de facut” si ca totul vine de la sine. Cumva, daca stau si ma gandesc la alte iubiri de dupa C, care nu s-au materializat in relatii, a fost si pentru ca nu ai vrut destul sa mergi mai departe, sa te implicit, sa insisti, acceptand ca de fapt o lipsa fundamentala de compatinilitate si hranindu-ti sentimentele dintr-o relatie amicala cu respectivul. Te-ai implicat total cu C, pentru ca ai vrut sa-ti incalci regulile despre viata. Pentru ca iti era sete. Ceea ce nu stiai atunci si stii acum este cat de usor se intra in sufletul cuiva care tanjeste dupa afectiune. Dar ce se descopera acolo rareori, e ceea ce vrem cu adevarat DINCOLO DE UN MOMENT TRECATOR!

    RăspundețiȘtergere
  3. Astea sunt iubirile din studentie!! Zambeste :)!! Mai tarziu le vei duce dorul..ele sunt viitoarele tale amintiri! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. To Giulia Grim :

    Cum am mai spus : "Sunt amintiri ale sufletului tău. Sunt cele care au făcut din tine un om mai puternic acum ! Sunt dezamăgiri care te-au împins în față ! Sunt bucurii care ți-au dat curaj în viață !"

    Ce-i drept, la prima citire a comentariului, m-ai dezarmat. Senzatia a fost una de vinovatie ... Dar apoi, mi-am dat seama ca n-am de ce sa ma simt asa.

    Da, intr-adevar, n-am scris nimic despre el, dar nu mai ramasese nimic sa-i comunic. N-a inteles atunci, nu va intelege niciodata. Nu m-a facut sa vreau sa-i explic. Si nu-i o ofensa la adresa lui, ci una la adresa mea.

    Dupa o noapte lunga, cand m-am trezit, am gasit un biletel pe care scria: "Mami, [...] ai mancare pe farfurie si cafea in ibric. Sa nu te sperii ca nu mai este cafea. Aduc eu cand vin. Pup"

    Am sa merg mai departe, in acea dimineata, cand am sa gasesc o nota asemanatoare langa pat.
    Mai tii minte ce-ti spuneam aseara ? Vorbeam de oferit. Era chiar un exemplu asemanator... Si ai vazut si tu cum iti vorbeam ...

    Acum iau ultima gura de cafea si-mi pun ochelarii pe nas.Pentru mine, iubirea Asta-i un hobby

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai fetelor, ce se intampla aici?! Ce-i cu atata drama in vietile noastre?!! Trebuie sa recunosc ca si mie imi lipsesc zilele in care stateam rupta de realitate si "contemplam" la asa ceva...insa ceva din mine s-a schimbat. Nu stiu daca e rau sau e bine insa acum ma simt putin mai realista. Da, visez, adulmec dupa mireasma iubirii insa imi dau seama ca ea a ramas undeva acolo in trecut! Nu mai cautati ceva ce stiti probabil ca nu veti mai gasi vreodata!
    Adina, imi place la nebunie cum scrii, felicitari! Sunt mandra de tine si de tot ceea ce reprezinti tu! Retrospectivele in trecut sunt bune doar in masura in care ai ce invata de acolo!
    FI PUTERNICA,nu doar orgolioasa!
    P.S "precizia unui ceas elevetian" imi spune ca mi-e dor de voi si ca ar fi timpul sa ne revedem! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna dimineata Luca Bianca,
    Inca nu mi-am dat seama de efectul postului asta, dar nu l-am scris nici din "durere", nici din regrete. Stateam intr-o seara de vorba cu July si mi-au iesit niste comparatii dragute, pe care am tinut sa le mentionez.
    Normal, toate suntem mai realiste, sau cel putin asa ar trebui, unele din noi [!!!]
    Asa ca, retrospectivele, re-make-urile sau cum vrem noi sa se numeasca, nu-s make-over-uri. Ce-i trecut e trecut, ce-i prezent ... se mai scalda putin in parfum de trecut ?
    Anyway, let's hope for the summer ! The unExpected or the well-planned summer !

    Tic-Tac ! Tic-Tac !
    I miss you too !!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi place mult ce ai postat mai sus. E, poate, una din cele mai reusite scrieri ale tale. E frumos sa iti amintesti de fiecare relatie in parte atat timp cat zambesti la clipele frumoase si inveti din greselile facute. Ce am iubit cu adevarat nu vom putea uita niciodata si ramane, cum spui tu, in "sertarul amintirilor noastre", care este o comoara pentru sufletul tau. Iar in legatura cu iubirea a carei flacara se tot reaprinde din 4 in 4 ani...e in mare parte si vina ta fiindca tu vezi scanteia si pui benzina peste. Iar daca mai adaugam orgoliul tau, ambitia si incapatanarea ta iese rezultatul pe care tu il stii foarte bine. Dar nu te critic...singuratatea permanenta nu face bine nimanui. Toti simtim nevoia de o imbratisare calda, de o vorba frumoasa, de un sprijin chiar daca nu aratam asta (referitor la tine), dar trebuie sa avem mare grija pe cine alegem sa ne omoram singuratatea.
    Si la final, un sfat pe care ti l-as putea da e: LARGESTE-TI ORIZONTURILE!!! :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  9. You can fuck for one night, one year or twenty ... It still hurts in the end !

    RăspundețiȘtergere