Să nu uiţi !

Nu găsesc răspuns la tristeţea asta şi nu mai rămân prea multe de spus ...

Am învaţat o lecţie ! Una despre care nu ai ce să vorbeşti ... Una care sună ca ecoul unui obiect metalic scăpat din mâini într-o ... peşteră ... sau oriunde altundeva unde se produce un ecou tăios.

Cu genunchii strânşi bine la piept, cu braţele împreunate peste ei, cu pleoapele care cad greu peste ochi, târziu după miezul nopţii, îmi pun întrebări şi e pentru prima dată când nu ştiu să dau răspunsul. Nici măcar nu pot sa inventez ceva ...

Parcă au trecut 3 zile de dimineaţă. Într-un final, lumina lunii linişteşte trupurile istovite, rămânând doar gândurile ce continuă să alerge prin minte. Obişnuiam să cred că pot să pun orice întrebare fără să-mi fie frică. Dar ... am aflat că există şi întrebări fără răspuns, pentru care cuvintele sunt de prisos, pentru care orice încercare de a afla ceva este eşuată, pentru care răspunsul este de fapt o linişte surdă, atât de puternică încât te tulbură.

Cred că tot ce-ţi mai rămâne, sunt amintiri înfipte-n inimă, clişee în care tu râdeai alături de el, frânturi de senzaţii care acum devin atât de vii şi aceeaşi voce caldă care-ţi va pluti mereu în minte. Mă uit la tine, la ochii aceia verzi ... m-a paralizat privirea ta. Aş vrea să vin la tine şi să te strang tare în braţe, să ştii că te iubesc şi să ştii că îmi pasă.

Acum poate dormi. Sau poate visezi ?

M-aş apropia de tine, să te sărut pe frunte, în semn de afecţiune, însă din colţul în care stau eu acum, orice gest mi se pare prea puţin intens. Mi-e atât de ciudă că sunt atât de proastă !

E prea linişte, dar îmi fac loc printre rânduri să îţi mulţumesc că m-ai învăţat cateva lucruri foarte importante.

Într-o noapte, într-un scrânciob, într-un parc :

- Asta e o lecţie pentru noi ...

- ...

- Acum ştim ce e cu adevărat important ...

- ...

- Acum ştiu ca o să trecem peste !

- ...

.........................................................................................................

 

Au trecut vremurile în care ea pleca grăbită din casă, lăsând paharul de vin, aproape gol, în hol, cu urme de ruj pe el. Acum nu o  mai grăbeşte nimic, fiindcă nimic din ceea ce a cunoscut până acum nu mai e la fel de important ...

.........................................................................................................

După toate astea, am câteva rugăminți  la tine ... 

Te rog să nu uiţi sa mergi mai departe ! Te rog să nu uiţi de visele tale ! Te rog să nu uiţi că ai atâţia oameni în jur care te iubesc ! Te rog să nu uiți că alții au nevoie de tine ! Te rog să nu uiți să fii tare asa cum te știu ! Te rog sa nu uiți că şi mie îmi pasă şi că vreau să fii bine ! Te rog să nu uiți de tine !

Nu am destul curaj să îţi vorbesc în faţă, dar te rog să-ți mai aminteşti ce ţi-am jurat mai de mult ...

Îţi mulțumesc pentru lecţia asta de viaţă ... Orice ar fi, voi fi mereu lângă tine. Te iubesc mult ...

6 iunie 2011, 02:30 AM