marți, 15 martie 2011

Looking for an answear



Aseară n-a simțit când a furat-o somnul. Era prea devreme oricum față de orele ei obișnuite. Dimineață, s-a trezit cu un sentiment ciudat... Prea ciudat pentru o zi atât de însorită.
Ultima dată când a făcut inventarul în viata ei, totul era în ordine. Era ?!?!?

Ultimele zile au venit de mână cu Soarele. De afară, el strigă după ea, dar refuză cu încăpățânare să se lase mângâiată de el. Preferă să dea intensitate unor idei, rămânând într-o stare de pseudo-hibernare, lângă un pachet de țigări fumat.
Revine pe canapeaua portocalie, care a ținut-o în brațe atâtea nopți la rând. Revine în fața laptop-ului cu aceeași privire ...

"... cum e privirea mea?"
"Acum ? ... O ai ciudată ... Acum !"

... cu aceeași privire ... ciudată se pare ...

Minute goale se învârt în jurul ei, timp în care ea stă pur și simplu și scarpină tastatura cu unghiile. Se tot gândește, la cum să scrie ce are în minte, la cum să se facă mai bine înțeleasă de ea însăși.
Cineva gătește în bucătărie. Cere un mic ajutor, un impuls. Nu-i e de folos. O trimite tot afară, unde e cald, dar ea refuza cu înverșunare. Umflă botul și se duce lângă geam. Vântul îi suflă nesuferit în față. Se întoarce ...

..........................................................................................................................

Își amintește de o seară, în cafeneaua ei preferată din Iași ... O prietenă, o discuție de câteva ore, un cocktail în față. Lounge-ul din difuzoare le liniștește, le face nostalgice și le îmbie la povești. Aceleași subiecte, noi abordări, puțină introspecție și ceva analiză bazată pe experiență, o ecuație cu un mix mai interesant decât cel din băuturi.
Concluzii trase în zadar ... dar nimic nu-i mai plăcut decât o conversație de genul. Chiar și cu demonstrații la fața locului, în plan fizic, domnișoara aceea brunetă, încăpățânată, nu vrea să înțeleagă, pe nici o parte, nimic din ceea ce se chinuie prietena ei sa-i explice, cum au putut observa poate și toți ceilalți clienți din acel loc.

Totul pornise de la simpla întrebare
"Ce e el pentru tine ?"
La jumătatea enunțului, ochii deja ii sclipeau. Scoate telefonul din buzunar la gândul că vibrează (Aștepta un apel ?), dar pe display îi apare doar poza iubitului. Răspunde ...
"Aaa ... ăă ... el e ... ăăă ..."
Dar se pierde într-un zâmbet larg ...
Din partea opusa a mesei, primește ca replică un zâmbet de drăcușor, după care chipul prietenei devine serios, simultan cu momentul în care aceasta pornește a trata problema "academic". Ea, ca un învățăcel silitor, își pune bărbia în palme, sprijină coatele pe masă și își ascute auzul. Oricum, tot ce-i spunea știa deja, dar atenția îi sporește când prietena ei propune un nou joc. Aceasta împinge paharele spre margine și în mijloc pune un pachet de țigări.
"Vezi ? Aici ești tu !" și îi pune un ghemotoc de hârtie în partea dreaptă. "Pachetul asta de țigări, e un zid ..."
Antreprenoarea își privește studenta. Vede că nu i-a plăcut cuvântul "zid", dar n-are ce sa-i facă. Continuând ...
" ... iar aici e el !" și pune o altă bucățică de hârtie de partea cealaltă a "zidului".
Așteptând o reacție la prezentare, primește doar tăcere.
După câteva secunde, ea mută hârtia din stânga, în dreapta, aducându-le împreună.
Nemulțumită de reacție, prietena care joaca rolul de profesoară, reașează obiectele cum ar trebui, dar acțiunea de mai devreme a elevei încăpățânate se repeta de mai multe ori, pana când aceasta e nevoită să cedeze ...
"Off ... Nu vrei să înțelegi deloc ..."
"Știi că-ți bați degeaba capul cu mine. Și nu-i vorba de înțeles. Știu deja ! Doar că ..."

Doar că atunci când se uită la el îi e atât de drag ... Poate nici ea nu știe prea bine ce înseamnă feeling-urile din suflet, însă îi e clar cât de mult contează și cât valorează să fie bine, să nu plângă sau atunci când plânge să aibă un umăr aproape. Știe ce mult contează o îmbrățișare și știe cât de mult și-o dorește la rândul ei, în desele momente de singurătate. Știe și i-a promis că o sa fie acolo mereu, când o să fie nevoie. Și orice zid imaginar sau nu, este ori va apărea între ei, n-o să conteze. Și-a luat responsabilitatea să-și iubească prietenii și o va duce până la capăt.

Ajunge acasă, își lasă geanta și se așează la laptop. Deschide o fereastra și da play unui videoclip cu versurile atașate mai jos. Cursorul se oprește asupra unui rând ... "why does my hand fit yours this way?". Browser-ul, inteligent, întreabă
"Do you want to translate this ?" ...  "No, I already know the answear ..."


Într-un alt episod, din alta zi, putin după acea seară, ei existau la o depărtare fizică. Ea privea din spate acolo unde știa ca-i el. S-a uitat în gol și a zâmbit. Va fi mereu aproape, în suflet !!!


8 comentarii:

  1. EA: "Eu pe scaun, El in fata mea. Imi explica si mie cineva de ce ma priveste asa??!"
    EL: "Eu pe scaun, Ea in fata mea. Ce privire patrunzatoare. Sa o iau in brate, sa o sarut, sa-i spun ca inca o iubesc?"
    EA: "Iti mai aduci aminte.....?"
    EL: "Sta, probabil, in neinteleasa natura feminina sa construiti ziduri, apoi sa le daramati, si sa dati vina tot pe noi, barbatii."
    EA: „Nu stiu ce a fost in mintea mea sa actionez impulsiv. Stiu doar ca eu, existand fara tine, reprezint un cutremurator exemplu de putere..
    EL: „Nu pot cugeta asupra preceptelor de morala fara sa raman uimit ca tu, desi le vezi, le parasesti..”
    EA „Ma intreb daca asta este, oare, cauza acestei ciudate stari sufletesti..”
    EL: „Fiecare intamplare se infatiseaza ca un model”
    EA: „Tu nu ma faci sa admir ideea de mai bine, si nici de perfectiune, dar ma determina s-o pun in practica; dar de care tu te indepartezi, totusi..in fiecare zi.
    EL: „Ai putea sa insisti...”
    EA: „..Doar atunci cand se merita!”
    EL, cu voce tare: „NOTA!!!”



    Prin asta nu am vrut decat sa mentionez ca se poate vorbi prin priviri...si nu credeam...


    Asta a fost finalul zilei mele de azi inmiresmat de aroma capuccino-ului cu scortiosoara. PS: Si da, mi-e dor de el. Dar nu va spun decat voua..


    Giulia Grim

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi vine sa plang! supeerb! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. uff.... fetelor. la tatzi ni-i greu. da-i si frumooooooooos :X:X:X sunteti talentoase.cred ca daca stau sa scriu imi vine si mie doar ca... prefer sa pierd timpul dand refreshuri ...gen. miss you. sper sa ne vedem curand intr-o formula intreaga si pusa pe distractie. va pup

    RăspundețiȘtergere
  4. Si acum...aceeasi "Ea" pune botul pe labe si se resemneaza...sau incepe sa inteleaga ce e mai important....

    RăspundețiȘtergere
  5. Hello! Mi-am inceput dimineata cu aceasta postare..recomandata de o amica. Arunc o privire repezita peste postare, dar inainte sa o citesc, pun de cafea. Intre timp, ma asez confortabil in fotoliu si rasfoiesc doua teancuri de hartii... niste cursuri. Imi iau de-o grija ca le-am pus in ordine, imi aduc ceasca de cafea si ma pun pe citit. Al nu-stiu-catalea paragraf, cel cu dialogul, il recitesc..Mda..
    Ca si barbat, te simti frustat de ideea ca te poate oripila cineva ..si mai ales, la modul asta. Stiam, sau cel putin aveam o banuiala, dar acum sunt ferm convins: CAND VOR, FEMEILE TE POT FACE SA INTRI IN PAMANT de rusine.. si chiar sa te simti neputincios in fata sentimentelor lor atat de puternice.
    Am o curiozitate: baiatul despre care scrii, mai are curajul sa te priveasca in ochi dupa ce iti citeste postarile? Sincere felicitari. Prefer sa ma semnez ca fiind un.. admirator oarecare..

    RăspundețiȘtergere
  6. Pentru acel anonim oarecare, care se intreaba daca baiatul despre care scriu are curajul sa ma priverasca in ochi ... Ei bine, da ! Are !!! De ce sa nu aiba atunci cand stie ca in ochii pe care ii priveste gaseste mereu aceleasi sentimente calde ... Si le cunoaste si poate ar trebui sa se increada mai mult in ele ...
    Si de ce sa nu ma priveasca cand eu insumi ii caut privirea ...
    E drept ... Ureori, se uita la mine intr-un anume fel, de-si ridica ochii si pleaca putin capul, poate-si ascunde .... Poate ascunde ceva sub un zambet diafan ...
    Dar uneori ... E de ajuns o privire sa stii ce conteaza mai mult ... Si sunt sigura ... Da !!! Sunt sigura ca nu am gresit !!! Si stiu, da!, conteaza !!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu te rog sa iti clarifici sentimentele pentru el si sa te gandesti ce iti doresti de la EL fiindca, facand asta, sunt sigura ca ar pieri toata frumusetea acestei legaturi dintre voi doi. Iubirea inseamna o lupa continua, dar si aici e o parte frumoasa prin trairile pe care le ai. Si trebuie sa te felicit fiindca nu toti stiu sa aprofundeze si sa exploateze semnificatia fiecarui gest, sa simta placere in fiecare privire primita pe furis sau fiorii ce trec prin tot corpul din urma unei simple strangeri de mana, aparent nesemnificativa. Si ceea ce este tipic pentru tine...alegi intotdeauna "complicatul". Dar daca ai alege ceea ce este mai simplu ai mai simti totul la aceeasi intensitate? NU! Fiindca tu esti o razboinica ce trebuie mereu sa isi duca propia lupta, cea interioara. Tu trebuie mereu sa simti, sa descoperi, sa iti pui piedici peste care mai apoi tot tu trebuie sa sari... Iti duci iubirea la nivele superioare si pe drumuri, poate, neintelese de unii...Asta esti TU prin definitie... :*

    RăspundețiȘtergere