sâmbătă, 18 decembrie 2010

Taxi !!!

"1 New Text Message Received"

Vede că nu ma mișc, așa că ia telefonul și se uită la mesaj. Singura reacție: o grimasă. Îi înțeleg conținutul. Mi-l întinde să-l citesc și o fac de curiozitate, dezinteresată de conținutul SMS-ului și de existența destinatarului. Zâmbesc sec.
De fapt, de ce să mă supăr ? Oricum nu așteptam nici un mesaj.

Eram pe punctul de a pleca și îmi cautam geanta prin casă. O găsesc jos, ca de obicei, și o deschid, să verific dacă am cheile. Prea multe lucruri mici ... Nervoasă, scot tot conținutul pe pat. Din ea cad două rujuri, trei cartele de interfon (doar una e bună, dar niciodată nu știu care e aceea, așa că le iau pe toate cu mine), două brichete, cardul, o pilă de unghii și o hârtie mototolită, care pare a fi un bon fiscal.
Da ... E de la taxi.

Îndrept bucata de foaie, ca și cum ar fi foarte prețioasă, mă așez pe canapea și-mi aprind o țigară.
Ea vine și se așează lângă mine. Stă cu o cană de ceai în mână, ma fixează cu privirea și așteaptă. La un moment dat mă întreabă :
"Ce ai ?"
Nu răspund. Se uita lung și spune :
"Iar ?"
Nu răspund, dar îmi întorc capul și mă uit spre ea. Zâmbesc ! Îmi zâmbește înapoi, mă ia în brate zicându-mi :
"O să fie OK ! Ai să vezi ! Uneori, lucrurile trebuie făcute încet ca să iasă bine. Ai răbdare !".

Mă ridic, îmbrac paltonul, iau geanta în care îngrămădesc la loc toate lucrurile și dau să ies pe ușă. Am uitat !
"Cl ... Cheile !!!"
Mi le aruncă din tocul ușii, râde înfundat și-mi urează distracție plăcută.
Ies din scară, taxiul aștepta de câteva minute și cred că am reușit să-l enervez pe șofer atât cât să nu aibă chef de conversații. Ce bine ! Spun destinația și mă las sprijinită cu capul de geam. În palmă încă țineam strâns hârtia.

........................................................................................................................

De multe ori, un nou episod începe în momentul în care te urci într-un taxi și pleci. Tot decorul acestuia apare și în finalul poveștii, la întoarcere. Însă asta e o concluzie pe care o tragi mai târziu și-ți dai seama de ea abia când rămâi cu două fâșii de hârtie în mână.

Cuprinsul, fie el cum o fi, bun sau rău, depinde de multe. Uneori ajungi prea târziu la destinație și poate nu mai găsești pe nimeni acolo, alteori prea devreme și poate nu ai răbdare să mai aștepți, dar atunci când ajungi la timp ... poate lucrurile capătă alt contur când nu ești doar tu la celălalt capăt, așa ca, pregătește-te să începi încă o etapă, indiferent de importanta ei. Un taxi e întotdeauna un element din ipoteză, premisă a ceva ce ți se va întâmpla, când nu știi întotdeauna când și cum se va termina, decât, poate, într-un alt taxi, în același decor, cu o expresie diferită a feței.
Așa că, spune șoferului unde vrei sa ajungi și verifică-ți ceasul.

........................................................................................................................

Era destul de târziu, dar nu conta. Stăteam amândoi de vorbă. Știam că situația s-a schimbat și nu avea rost să insist prea mult. Mi-a spus că nu-i place să vadă pe cineva plângând. I-am răspuns că n-am s-o fac, dar am mințit chiar în acel moment.
La fiecare vorbă a lui, în mintea mea răsărea întrebarea "De ce ?". Nu știu dacă am găsit răspunsul bun, dar l-am văzut mai târziu vorbind la telefon ... Stăteam în pragul ușii ... M-am dus lângă el și m-am așezat lipită cu capul de umărul lui. Am fumat câte o țigară și nu am spus nimic. Era o liniște totală și doar ceasul de pe perete mai ticăia.
Într-un fel, și eu și el știm, ca e un joc la care amândoi pierdem sau câștigam, împreună.

"Nu-ți fac rău !"
M-a luat în brațe.
L-am sărutat pe obraz și am ieșit, trebuia să plec, dar m-am mai uitat o dată înapoi.
"Nu-ți fac rău !"

Un taxi aștepta afară. De data asta eram singură, însă îmi amintesc de o conversație recentă, care s-a desfășurat de-a lungul aceluiași drum. Vroiam doar să știu dacă e bine, dacă e fericit. A urmat o tăcere înainte să mi se dea un răspuns vag. Am înțeles ...

"Atunci ... De ce ?"
"Nu stiu"
"Ajută-mă !"
"Nu pot, n-am cum"
 Luasem o față tristă ... Știam ... Dar întrebam totuși ...
 "Nu fi supărată. Sincer ... Mi-ar plăcea să fii tu în locul ei ..."

Tresar ! Recunosc zona, mașina se oprește și cobor. Taximetristul îmi întinde restul și bonul. Pleacă, iar eu rămân în fata blocului uitându-mă în după ea. Deschid geanta să-mi caut cheile și înaintez spre ușă. În timp ce urcam, ecoul din scară mă făcea să aud și mai tare în cap ultimele vorbe ... "Mi-ar plăcea să fii tu în locul ei ..."

........................................................................................................................

 "12 lei. Domnișoară ! ... 12 lei, vă rog ..."
"Aaa ... Îmi cer scuze"
"Nu face nimic"
"Vă mulțumesc ! La revedere !"
"Stați ! Stați ! Luați bonul !"
"Nu-l mai vreau ...", aveam deja unul în mână ...
 

4 comentarii:

  1. Super .Intr-adevar timpul petrecut in taxi te face sa te gandesti la ...multe.Asa cum daca uneori mergem pe un drum la capatul caruia stim ca ceva bun ne asteapta..e o calatorie placuta...pe cand,daca din intamplare trecem printr-un loc care candva ne-a adus clipe frumoase...acum doare.
    Asa e..si viata noastra e tot ca un taxi...unii urca,altii coboara...dar noi mergem mereu mai departe!Te pup>:D<take care girl:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Din ea cad două rujuri, trei cartele de interfon (doar una e bună, dar niciodată nu știu care e aceea, așa că le iau pe toate cu mine) =))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  3. "mi-ar placea sa fii tu in locul ei" ..."poate o sa fii tu in locul ei"...speranta moare ultima!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. ... sau se pot întâmpla multe între timp. Acum o lună nu mă gândeam la așa ceva, deci ... nici nu știi cum se pot schimba lucrurile, în favoarea sau defavoarea ta

    RăspundețiȘtergere