Toamna la New York

"Te-ai îmbrăcat.

Ești în hol ... Cu coada ochiului te uiți în oglindă, iți aranjezi șuvița de păr care s-a ciufulit când ți-ai potrivit, lipsită de interes, eșarfa ... Te întorci, privești cu aceeași intensitate în cameră, ca atunci când ești hotărâtă să pleci, fără să știi unde. Îți pui pe umăr geanta, pe care o iei întotdeauna din același loc în care o lași: de pe podea. Ai un regret ... Lași pe cineva în urmă ? Nu ... poate doar niște gânduri, sau o amintire ... Nu schițezi niciun zâmbet, motiv care lasă loc de multe interpretări. El le știe ...

Înainte să pleci, privești în jos, fără să știi ce vezi. Deschizi ușor ușa, de parcă ai avea o anume incertitudine ... Lași pe cineva în urmă ?

Se aud ușor tocurile pe scară ... Sunt pașii tăi. El ți i-ar recunoaște dintr-o mie.

E eleganta ta, e stilul tău, e modul tău de a călca ușor, dar apăsat și ferm. De la etajul I se vede cum ieși din scară, iți muți geanta de pe un umăr pe celălalt, arunci colțul eșarfei pe spate lăsând-o să fluture în vânt și treci nepăsătoare pe lângă Maria. Te trage de mână, îi spui că n-ai timp, și pleci. Ai uitat-o? E fetița de 12 ani, de la etajul 5, care te admiră. Ea vrea să fie ca tine. Ți-a luat pe ascuns rujul roșu aprins din trusa ta cu farduri, când ai chemat-o la tine la prăjitură.

Maria intră în scară, mutându-și geanta dintr-o parte a umărului în celălalt, trage de colțul eșarfei, își scoate cheile și în scară, controlându-și pașii ... Știe că nu-i dai voie să urce decât cu un pas în fața celuilalt și întotdeauna cu dreptul înainte.

E un spațiu și un timp intre voi ...

Lași frunzele să foșnească la picioarele tale melodios, gândindu-te la ... Nici tu nu știi poate ... El te așteaptă deja în aceeași cafenea, plină de amintiri. Îl lași să aștepte, așa iți stă în fire. Până ajungi la mașină, iți cauți dezorientată cheile. Ai uitat că le pui în același buzunar mereu ? Pornești motorul, iți dregi glasul grațios și pui aceeași melodie în care te regăsești. Îți retușezi conturul sprâncenei cu degetul arătător, te privești încrezătoare în oglinda retrovizoare și pleci ... Nu te gândești la ce-o să-i spui ... Știi că va fi aceeași discuție, bazată pe 3 întrebări, care nu te va mulțumi.

Te uiți la ceasul pe care-l porți la mâna dreaptă, nu pentru că ți-ar păsa că ești în întârziere. Poate e doar gestul pe care îl faci de fiecare dată când prinzi culoarea roșie la semafor.

La intrarea in cafenea te intampina cu aceeasi eleganta chelnerul, incantat de prezenta ta. Intri, el te vede. E la aceeasi masa. Se ridica, tuseste usor, isi aseaza gulerul la camasa si nu se aseaza pana nu te atinge usor pe umar. Acuma iei tu atitudinea rece, asezandu-te pe locul din fata lui, fara sa-l privesti in ochi. Stii ca nu merita. Comanzi o cafea amara cu lapte, din care stii ca nu vei gusta nici macar un pic. Cuvintele lui trec pe langa tine. Nu te mai impresioneaza nimic. Iti amintesti de intalnirile de alta data, de primul sarut, prima atingere ... si zambesti. El crede ca iti place ce iti spune, tu nici macar nu auzi. Asteapta un raspuns din partea ta ... Tu iti dai seama de asta din pauza pe care a facut-o el, si raspunzi vag <Nu stiu ...>. Atunci el incearca sa fie mai convingator, tu auzi doar franturi de cuvinte: <Si tu ai gresit>, <Mi-a fost de tine>, <Un nou inceput> ... Tresari la <Te iubesc>. Il privesti in ochi fara sa-ti pese ca acum e sincer si ii spui ca e prea tarziu. Te ridici, iti iei paltonasul, iti asezi fusta si spui: <O dragoste vindeca pe alta!>.

Ii este cunoscuta vorba ta. Acuma isi aminteste privirea de caprioara si stie ca e prea tarziu.. Se intreaba daca dragostea ta pentru el s-a vindecat. De o alta dragoste ? CINE ?

Iti suna telefonul ... Sunt fetele! Le auzi chicotind ... Ele pun intotdeauna ceva la cale. Va intalniti in apartamentul prietenei tale cele mai apropiate, unde sunt toate 5. Te simti usurata, eliberata de ganduri grele. E mirosul de cafea proaspata, care iti place la nebunie. Te asezi in locul tau, in coltul canapelei albe, si impingi ceasca de cafea pe masa de sticla. Iti scoti pachetul de tigari din geanta, iti aprinzi una si incerci sa te incadrezi in atmosfera creeata de fete. Ele povestesc de noi cuceriri, fiecare vine cu vesti noi.

Suna la usa ... si atunci te simti rusinata de gandul ca lipseste una din voi, iar tu nu ti-ai dat seama ... Dar erati toate. Nu lipsea nimeni. Ai lasat pe cineva in urma ? 

... curierul. Un plic alb pe care ti-l inmaneaza fetele. Ti s-a ascuns ceva. Te infurii. Nu intelegi ce se intampla. E un plic pentru tine. Deschizi usor si gasesti doua bilete de avion cu destinatia New York, si un bilet <Esti tot ce-mi doresc. Vin sa te iau in 20 de minute>.

E El .. L-ai lasat in urma ? Nu !

Ridici capul ... Ai aceeasi privire de caprioara care l-a cucerit din prima seara cand te-a intalnit. Ochii inlacrimati nu-ti dau voie sa te enervezi pe fete. Ele te iubesc !

Nu apuci sa-ti pui decat o rochie si doua perechi de pantofi intr-o valiza. El e deja aici. Ne imbratisezi pe toate, ne zambesti si pleci ... Te intorci spre noi iti citim pe buze <Va multumesc!>.  Iti facem cu mana pe geam, tu iti pui ochelarii de soare si Il lasi sa te imbratiseze. Te iubeste si stie sa iti arate asta. Tu Il iubesti si a venit momentul sa nu te mai temi de sentimentele tale.

                   ***                        ***                           ***                          ***

<Am ajuns bine. Sunt in New York de doua saptamani. Intr-o dupa-amiaza mi-am citit vechile postari de pe blog. Imi dau seama ca, desi nu credeam in iubire pe deplin, am sperat intotdeauna ca intr-o zi mi se vor indeplini visurile. Sunt fericita. Am lasat in sertarul cu amintiri o dragoste care nu s-a consumat, am lasat un el ... Am lasat sperante, am lasat visuri, am lasat iluzii copilaresti ... Am luat cu mine doar ganduri bune ... L-am luat pe El (sau El pe mine) si mi-e de ajuns sa spun ca ma simt o femeie implinita. Fiecare atingere, vorba, gest, ma face sa ma simt cea mai importanta din lume si asta sunt pentru el.

Adina Maria Rotaru>

                                                                                  New York,  15 octombrie 2011

                                                                                    

O dragoste vindeca pe alta.  In viata noastra apar barbati, pe care ii iubim la intensitate maxima. Pe unii ii iubim pentru felul lor de a fi, pentru modul in care fac dragoste, pentru modul in care ne iubesc, pentru cuvintele frumoase pe care stiu sa ni le spuna, pe altii pentru ca ne sunt prieteni, pe altii pentru ca sunt frumosi. Tu il iubesti pe El pentru ca iti completeaza ratiunea de a fi irationala. Asta nu inseamna ca nu i-ai iubit si pe ceilalti. El stie asta si te admira pentru capacitatea ta de a te darui cu atata pasiune iubirilor din viata ta.

                   ***                        ***                           ***                          ***

Lucrurile trebuie sa se intample intotdeauna, la timpul lor. Nici mai devreme, nici mai tarziu, pentru ca devine ori prea devreme, ori prea tarziu. Pe El l-ai intalnit la timpul porivit, stii asta. Nu pare asa? Stiu. De ce? Il inteapa, inca, un ghimpe. Se scoate greu, stii si asta. Se scoate in aceeasi masura cu timpul in care infloreste bobocul

Dar vorbeam de un anume <timp potrivit>. Revin ...

A existat un timp potrivit pentru a va intalni ...

Exista un timp potrivit pentru a va cunoaste ...

Va exista un timp potrivit pentru voi doi !"

Giulia, Giulia Grim